Viața Femeii

Mama este cea care poate înlocui pe oricine dar al cărui loc nu poate fi luat de nimeni altcineva.
Buna dimineața tuturor!
Sa aveti o zi cu colegi de muncă drăguți si copii înțelegători acasă 😀

M-am întrebat de multe ori de ce ajungem să avem în viața noastră oameni pe care, la un moment dat, îi considerăm nepotriviți, toxici sau chiar oribili. De ce avem impresia că am făcut o alegere atât de proastă și ne întrebăm cm de nu am văzut de la început ceea ce vedem astăzi atât de clar.

Dar dacă problema pornește de la felul în care privim oamenii?
Un om pe care tu îl consideri insuportabil poate fi omul pe care altcineva îl iubește din tot sufletul, îl admiră și îl consideră cel mai bun lucru care i s-a întâmplat vreodată. Același om poate fi un partener nepotrivit pentru tine și un partener extraordinar pentru altcineva. Poate avea defecte care te rănesc pe tine și calități pe care altcineva știe să le aprecieze.
Asta nu înseamnă că toate comportamentele sunt acceptabile sau că trebuie să tolerăm lipsa de respect. Înseamnă că oamenii nu sunt definiți în totalitate de experiența pe care am avut-o noi cu ei.
Uneori, întâlnim oameni care ne arată cât de ușor renunțăm la propriile limite pentru a fi iubiți. Alții ne învață să spunem „nu”, să ne alegem mai atent relațiile sau să recunoaștem diferența dintre ceea ce ne dorim și ceea ce ne face bine.

Poate că nu fiecare om care intră în viața noastră este menit să rămână. Unii ne oferă iubire, alții ne oferă lecții, iar alții ne ajută să descoperim lucruri despre noi pe care, fără acea experiență, nu le-am fi observat.
Dar există o diferență importantă: a învăța ceva de la un om nu înseamnă că trebuie să-l păstrezi în viața ta.
Nu suntem obligați să ne potrivim cu toată lumea. Nu trebuie să-i condamnăm pe cei cu care nu rezonăm, dar nici să ne convingem că trebuie să-i acceptăm doar pentru că au un loc important în viața altcuiva.
Poate că maturitatea începe atunci când încetăm să ne mai întrebăm „De ce am atras un asemenea om?” și începem să ne întrebăm „Ce am descoperit despre mine în această relație și ce aleg să fac diferit de acum înainte?”.

Pentru că nu tot ce nu ni se potrivește este rău și nu tot ce ne place ne face bine.
Iar uneori, cel mai important lucru pe care îl învățăm de la un om este că trebuie să-l înțelegem chiar daca nu suntem de acord cu el, să-i recunoaștem calitățile fără să-i acceptăm comportamentul poate neadecvat și să ne despărțim de el fără să-l transformăm în dușmanul nostru.
Voi ce credeți? Atragem oamenii de care avem nevoie pentru a evolua sau ajungem lângă ei pentru că încă nu am învățat să facem alegeri mai bune? 💜






💌

🤔Când te porți prea frumos cu un om, nu va crede că ești extraordinar.
Va crede că el este.
Bună dimineața,dragilor🤗🌞

Se mai întâmplă, câteodată,
Să te loveşti de câte-un prost
Ce-n mintea lui, infatuată,
Le știe toate, pe de rost.

Vorbește, de nu-l mai oprești,
Din laude şi din poveţe...
Nu vede că te plictiseşti
Şi îl asculţi din politeţe.

Când ai scăpat, mergând alene,
Te-apucă râsul fără rost
Și te mândreşti, umflat în pene,
Că tu nu eşti aşa de prost!
(Autor anonim)

Relaxează-te, e seară ✨️
Noapte bună 🩵

Sunt capabilă de furie? Da, bineînțeles! Și crede-mă, nu vrei să mă vezi la nervi! 🫣😂

Am și eu limitele mele, momente în care îmi vine să spun tot ce gândesc, să trântesc ușa și să las diplomația pentru altă zi. Sunt om, nu călugăriță tibetană cu abonament permanent la liniște interioară! 😏

Dar, odată cu timpul, am început să mă întreb ceva: de ce le-aș oferi altora privilegiul de a-mi controla stările, de a-mi strica ziua și de a scoate din mine o versiune pe care nici eu nu vreau să o întâlnesc prea des?

De ce să le dau acces la nervii mei, la liniștea mea și la energia pe care aș putea să o folosesc pentru ceva care îmi face bine?

Să fim serioși! Unii oameni îți testează răbdarea de parcă ar avea un premiu de câștigat. Te provoacă, te contrazic doar ca să te enerveze, îți răstălmăcesc vorbele și apoi se uită la tine de parcă ei tocmai au coborât din manualul de bune maniere, iar tu ai stricat civilizația. 😂

Dar maturitatea nu înseamnă să nu te mai enervezi. Înseamnă să nu mai reacționezi la orice provocare.

Nu orice nedreptate merită o ceartă. Nu orice provocare merită un răspuns. Nu orice om merită explicații și, mai ales, nu oricine trebuie să aibă acces la cele mai vulnerabile stări ale tale.

Uneori, cea mai mare dovadă de putere este să știi că ai putea să răspunzi, dar alegi să nu o faci. Nu pentru că ți-e frică, nu pentru că nu ai argumente și nici pentru că celălalt are dreptate, ci pentru că liniștea ta valorează mai mult decât satisfacția de a avea ultimul cuvânt.

Asta nu înseamnă să înghiți nedreptăți, să accepți lipsa de respect sau să te prefaci că totul este în regulă. Înseamnă să pui limite fără să te transformi în ceea ce te deranjează la ceilalți.

Furia mea există. O recunosc, o simt și încerc să înțeleg ce îmi spune. Dar nu vreau să devină instrumentul prin care alții îmi conduc viața.

Pentru că, până la urmă, nu pot controla ce fac ceilalți, dar pot învăța să controlez câtă putere le dau asupra mea.

Și, între noi fie vorba, am destule lucruri de făcut cu energia mea. Nu-mi permit să o cheltuiesc pe fiecare persoană care confundă provocarea cu personalitatea. 😉

Tu cm ești? Te aprinzi repede și spui tot ce ai pe suflet sau ai învățat să alegi cui îi oferi privilegiul de a-ți vedea furia? ❤️






💜

😇Nu toți sunt pierduți. Unii doar merg prea repede pentru a se simți. Daca se vor opri puțin, isi vor aminti pentru ce au venit.
☕️Buna dimineața tuturor!
Mai știi care e visul tau?

Lucrurile care contează cu adevărat pana la urma, rămân cele simple.
Somn liniștit ✨️😇

🤗DESPRE CURAJUL DE A FI TU ÎNSĂȚI

Japonezii au un concept fascinant, numit Wabi-sabi, care ne invită să descoperim frumusețea în imperfecțiune, în lucrurile simple și în tot ceea ce se schimbă odată cu trecerea timpului.

O ramură ușor strâmbă, o ceramică imperfectă, o casă în care obiectele poartă urmele anilor… toate pot avea un farmec pe care perfecțiunea rece nu îl va putea înlocui niciodată.

Și atunci, de ce suntem atât de aspre cu noi înșine?

De ce ne privim ridurile ca pe niște defecte, greșelile ca pe niște rușini, schimbările corpului ca pe niște pierderi și trecutul ca pe ceva ce ar trebui ascuns?

Oare când am ajuns să credem că valoarea noastră scade atunci când viața lasă urme asupra noastră?

Poate că ai luat decizii greșite. Poate ai iubit oameni care nu au știut să te iubească. Poate ai rămas prea mult într-un loc în care nu mai erai fericită sau ai renunțat la visuri pentru că aveai alte responsabilități.

Dar toate acestea fac parte din povestea ta. Nu trebuie să te mândrești cu fiecare alegere, însă nici nu trebuie să te pedepsești la nesfârșit pentru ea.

Wabi-sabi ne poate inspira să privim altfel lucrurile: să acceptăm că viața nu este perfectă, că oamenii se schimbă, că unele pierderi ne transformă și că frumusețea nu dispare doar pentru că nu mai arătăm sau nu mai trăim ca odinioară.

Nu ești mai puțin valoroasă pentru că ai îmbătrânit, ai greșit, ai suferit sau ai luat-o de la capăt.

Acceptarea nu înseamnă să renunți la evoluție. Înseamnă să nu-ți mai condiționezi iubirea față de tine de atingerea unei perfecțiuni care se îndepărtează de fiecare dată când crezi că ai ajuns la ea.

Îngrijește-te. Învață. Schimbă ce îți dorești să schimbi. Construiește o viață care te reprezintă. Dar fă toate acestea din respect pentru tine, nu din convingerea că, în forma ta actuală, nu ești suficientă.

Poate că adevărata eleganță a unei femei stă și în felul în care își poartă povestea, fără să se rușineze de fiecare capitol care n-a ieșit așa cm și-ar fi dorit.

Spune-mi, tu ce parte din tine ai încercat prea mult timp să ascunzi, deși tocmai ea te-a făcut femeia care ești astăzi? 💜

💜

Sa atingi viata unui om
este un privilegiu. Sa atingi inima unui om este o binecuvântare. Sa atingi mintea unui om este o onoare.
Să atingi sufletul unui om este un triumf.
~F.Kafka~
Buna dimineața!🌼🌞
Un început de săptămâna bun🍇

👉Iată un subiect foarte interesant, pentru că afectează multe cupluri, dar este adesea redus la expresii precum „i-a luat mințile” sau „a intrat în criza vârstei mijlocii”. În realitate, lucrurile sunt de obicei mai complexe.

Criza vârstei mijlocii, pe care mulți psihologi o descriu mai degrabă ca o perioadă de reevaluare a vieții, apare frecvent între 40 și 60 de ani, deși nu toți oamenii trec prin ea. În această etapă, persoana începe să-și pună întrebări pe care poate ani de zile le-a amânat:

„Asta este viața pe care mi-am dorit-o?”
„Mai am timp să schimb ceva?”
„Cine sunt eu dincolo de rolul de soț, soție, părinte sau angajat?”
„Ce am sacrificat și pentru cine?”

În cuplu, această perioadă poate deveni delicată. Un partener poate simți o nevoie puternică de schimbare, iar celălalt poate interpreta această transformare ca pe o respingere.

Se întâmplă ca unii oameni să înceapă să acorde mai multă atenție aspectului fizic, să-și schimbe stilul vestimentar, să caute experiențe noi sau chiar să pună sub semnul întrebării relația. Nu înseamnă automat că nu își mai iubesc partenerul. Uneori încearcă să recupereze o parte din ei pe care simt că au pierdut-o în anii dedicați responsabilităților.

În același timp, există și persoane care descoperă că problema nu este relația, ci faptul că au trăit prea mult pe pilot automat. Au avut grijă de copii, de serviciu, de rate, de familie și, într-o zi, se întreabă: „Dar eu unde sunt în toată povestea asta?”
De aceea, această etapă poate avea două direcții. Poate destrăma un cuplu, dacă cei doi se închid în reproșuri și interpretări. Sau îl poate apropia, dacă există curajul de a spune: „Nu fug de tine. Încerc să mă regăsesc și am nevoie să înțeleg ce mi se întâmplă.”

Mi se pare important să facem și o diferență: reevaluarea nu este același lucru cu egoismul. Reevaluarea înseamnă să îți pui întrebări despre sensul vieții tale. Egoismul înseamnă să rănești oamenii din jur fără să îți pese de consecințe.

Cred că unul dintre cele mai interesante aspecte este acesta: de multe ori, partenerul nu se schimbă peste noapte. Schimbarea începe în interior cu luni sau chiar ani înainte de a deveni vizibilă.
Acum spuneti si voi 👉Este criza vârstei mijlocii o problemă a persoanei sau este, de fapt, un semnal că relația și viața pe care le-a construit nu îi mai răspund nevoilor actuale?

❤️