Cancerul, călătoria mea

Am crezut că după operație nu mai are ce să mă sperie ...

Ei bine, nu trecusem încă prin experiența primului CT anual 😬

Trei săptămâni, trei săptămâni și o zi chiar , atât a durat stresul, nesiguranță împletită cu speranță, sute de accesări ale platformei medicale, nopți cu gânduri de toate felurile ( ba optimiste, ba nu prea ) , iar presiunea a fost atât de mare încât în momentul în care am primit scrisoarea medicală nici nu am avut curajul să mă uit eu la ce scrie ci am rugat două persoane apropiate să se uite în locul meu🫣
Apoi îmi era teamă să deschid și fișierul și mesajul de la ele 😂😂

Când am citit "ești bine,ești sănătoasă" m-a inundat un sentiment de ușurare și am izbucnit în lacrimi de bucurie! E o experiență grea aceea de a primi anual verdictul, după ce un an între evaluări ai avut impresia ba că te doare prin burtă,ba că migrenele sunt dese, ba că ochii îți sunt cam galbeni!

Doamne, îți mulțumesc pentru protecție !🙏

Vă doresc tuturor celor diagnosticați de cancer bucuria aceasta, de a vedea an de an, negru pe alb, că sunteți bine, sănătoși, în remisie și apoi complet vindecați! Iar celor sănătoși, să nu cunoașteți acest tip de emoție și suspans niciodată! 🩷

Vă cuprinde Anca cea imperfectă, dar plină de bucurie și mulțumire! 🤗 Se pare că vă mai țin ocupați pe aici încă o vreme 🤪

FAȚA URÂTĂ A CANCERULUI 😔
❗❗❗ Nerecomandat celor sensibili, speriați, depresivi❗❗❗

De multă vreme mă gândesc să fac această postare, deloc ușoară...dar mi-o datorez mie și celor care își rup din timpul lor atât de prețios să îmi citească rândurile...
Cum am mai spus, eu am înființat aceasta pagină, jurnalul meu, din câteva motive :

*pentru că a fost groaznic când am fost diagnosticată, nu știam ce să fac, de unde să încep, ce presupune cancerul, la ce medic să mă duc mai întâi,cum să îmi salvez viața;
*pentru că nu am vrut să trec singură prin asta, mi-am găsit multi prieteni de suferință și nu numai;
*pentru că ador să scriu și aveam nevoie să exteriorizez totul;
*pentru că am vrut ca pagina asta, indiferent de ce se va întâmpla cu mine, să rămână dovadă, poveste pentru cei dragi mie, pentru fetele mele mai ales ( am vrut să rămân vie , actuală, reală și ele să știe cât mi-am dorit să trăiesc și cât am luptat să le fiu alături).

Din aceste motive, am ales să îmi spun povestea și nu oricum ci în toate momentele mele (de bucurie,agonie, tristețe,durere), să mă "dezbrac" emoțional și oamenii care vor citi rândurile înșirate de mine să știe nu doar momentele bune ci și cele pline de slăbiciune care vin la pachet cu boala asta numită CANCER. Da, cu toții ne dorim să fie numai flori și muzică și râsete, să fim puternici mereu, să gândim pozitiv, dar nu e posibil oricât de tare ai fi!

👇Voi scrie punctual, în rândurile care urmează cele mai urâte/grele/dureroase/penibile/provocatoare momente prin care am trecut eu în această perioadă, de la diagnosticare și până în prezent , măcar o parte din ele,care îmi vin în minte acum pe moment :

🔻Chimioterapia cred că ocupă locul fruntaș , grea, dureroasă, simți că poți muri, corpul clachează, nu dormi,nu mănânci, stai mai mult lat în pat, efecte adverse de nedescris, chinuitor statul câte 4 ore pe scaun cu ochii la perfuziile care abia-abia picurau ( cu toate astea, SALVATOARE ).
🔻Căderea părului, la început dificil dar nu m-a afectat pe mine personal cât pe cei din jur, am plâns atunci când a mea cea mică, după ce m-a atins din greșeală pe chelie a mers pe furiș la baie să își spele mâinile, când trebuia să stau mereu cu peruca la îndemână atunci când venea cineva la mine, când în loc să mă bucur de parcul de distracții eu trebuia să îmi țin peruca să nu mi-o ia vântul, când în loc să mă pot bucura de o îmbrățișare , stăteam stresată să nu îmi tragă cineva peruca și alte N exemple.
🔻Menopauza indusă, alt chin când apar bufeuri, osteoporoză, îți cade din nou părul cu greu crescut după chimio, ești înțepenit dimineața,toate dor, uiți totul chiar și cele mai uzuale cuvinte , nu te poți concentra, NU MAI POȚI FACE COPII .
🔻Tratamentul hormonal, o pastilă mică dar cu putere mare, draga dar și blestemata de injecție Zoladex cu acul gros și efectele de a doua zi la pachet, 7 ani de tratament și efecte adverse pe viață , dar nu avem ce face noi cei care avem cancer hormono-dependent.
🔻Drumurile constante și dese la medici, căci de la oncolog pleci la cardiolog,pneumolog,radiolog, endocrinolog, și toate cele cu OLOG la sfârșit, ceea ce și ajungi deseori.
🔻 Rușinea de a te dezgoli peste tot , de a nu putea merge singur la toaletă după operație și faptul că depinzi de infirmieră să te pună pe bazinet, de a cere ajutorul tuturor în momentele în care nu ești bun de nimic.
🔻Teama constantă de recidivă și de alt cancer, mai ales că eu am și mutația genetică ce mă predispune și la alte tipuri de cancer, panica ce zace în tine când deschizi un rezultat , frica și întrebările ce îți întunecă rațiunea la orice mică durere din corp.
🔻 Provocările financiare, un lucru foarte important și neașteptat. Cu toate că ești asigurat,unele investigații necesită urgentare sau vrei să ajungi la cei mai buni și astfel mergi de multe ori la privat, drumurile până la Iași pe mine m-au costat enorm. Un alt lucru DUREROS pentru mine a fost că aproape nicio bancă nu îți oferă împrumuturi pentru că ...ai CANCER și nu au garanția că vei mai fi viu suficient timp cât să inapoiezi banii. Da, știu... șocant! De asemenea nu am putut să fac refinanțare la un credit făcut înainte de boală, pentru că...pierd asigurarea de viață și ar fi o prostie din partea mea să îmi las copiii descoperiți în caz de ..😞
🔻Sindromul membrului fantomă, știți de el? Păi cam așa e și cu părul și sânul tăiat. Mi-a luat o lună să mă dezvăț de a-mi flutura capul în apă ,atunci când mă băgam în cadă , nu mai aveam păr de fluturat , iar cu sânul tăiat și implant,nu simți nimic,NIMIC! Poți să îl ciupești, înțepi, tai,frigi că nimic nu simți, ceea ce nu e tocmai plăcut...

Și or mai fi...dar altădată poate...Trebuie să mă eliberez de toate și vă datorez adevărul 🙏

Știu că nu e plăcut ce am scris, știu că toți am vrea să stea altfel lucrurile și poate părea totul deprimant și debusolant, dar asta e realitatea!!! Și cu toate cele de mai sus, eu tot am motive de recunoștință,multeeee !🙏

Deși e o boală dură, vă îndemn totuși să găsiți și părțile pozitive și să LUPTAȚI!

Vă cuprind dragii mei de peste tot, vă cuprind cu sufletul, îmi cer iertare dacă v-am tulburat sau descurajat și vă transmit numai lucruri pozitive iar în ciuda greutăților, să fiți bine!🩷

Știți despre cazul lui 🩷MAX🩷 ?

Haideți să ajutăm un copilaș aflat în nevoie, niște părinți care luptă de 7 ani pentru viața copilului lor🙏 Imaginați-vă doar cm ar fi să fie copilul vostru și donati 1,2,3 lei, oricât!Puțin cu puțin se adună 🙏


https://www.facebook.com/share/p/18zp2mRSpb/

Eu cred că bunătatea oamenilor te va salva, Max! Lipsesc 330.000 de euro din milionul ăla și EU CRED că, până duminică seara, se vor aduna toți banii.

𝐍𝐮 𝐦𝐚𝐢 𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫, 𝐌𝐚𝐱!

Conturile în care puteți dona:
Capacli Serghei
RO40 RNCB 0175 1859 1244 0001
RNCBROBU

IBAN LEI/EURO/LIRE:
RO39 REVO 0000 1042 5091 5794
Beneficiar: Silvia-Dana Neacsu
Nr Revolut: 0734714682
Revtag:
Cod BIC/SWIFT: REVOROBB
PayPal: [email protected]

Ce fac oamenii mei? 🙂

Eu iarăși în Iași, în așteptarea unui CT azi, cu antialergice în vene ( având istoric de șoc anafilactic medicamentos, am de stat o oră jumătate să își facă efectul medicamentele, apoi să fac CT).

De ce fac CT ? Pentru că am avut o perioadă mai grea despre care am mai postat, iar pentru a elimina orice cauză, fac o verificare, așadar rugați-vă să primesc vesti bune 🙏

Săptămâna asta mai merg și la dermato să verific o aluniță, săptămâna viitoare RMN la cap, o veselie continuă 😅🤒🤕😷

POSTAREA MEA DE FAPT , acum urmează: 🤓

În ultima vreme, tot aud în jur de alți și alți oameni diagnosticați, de parcă e epidemie ❗❗❗ O fi din cauză că am eu și de aceea aceste informații vin spre mine sau îmi atrag atenția, o fi din cauză că se înmulțesc alarmant cazurile?! Nu știu ce să zic...

Am discutat cu medicii mei despre asta, am urmărit explicațiile geneticianului meu, concluzia e că DA, sunt foarte multe cazuri noi, iar cauza ... nedeterminată! Oameni care au trăit sănătos fac cancer, oameni care au fumat, au consumat alcool, substanțe nu au nimic și sunt longevivi. Părerea mea personala e că genetica are un rol important, stresul și emoțiile negative pe locul 2 și alimentația și stilul de viață pe locul 3. Repet, e doar o concluzie personală! 🤷

Eu zic așa:

REVENITI OAMENI BUNI LA SIMPLITATE! Mâncați simplu, trăiți simplu ,nu stați unde nu vă e bine, nu purtați ură, nu stați în frică și teroare, nu alergați după avere și evitați aglomerația cea obositoare! Ascultați - vă corpul și când simțiți că e prea mult , puneți pauză! Aveți probleme? Se rezolvă! Toate in lumea asta au rezolvare, dar sănătatea e cea mai greu de rezolvat❗❗❗

Vă cuprind și chiar de sunt ruptă de foame, obosită și mă dor venele, Doamne îți mulțumesc pentru că nu m-ai părăsit! 🙏🫶

Pentru a nu știu câta oară pe holurile IRO ...

Astăzi cred că e a doua sau a treia oară când îmi e greu să stau aici, îmi e rău și sprijin de 1 oră și ceva peretele ... Au fost dăți când am stat de la 7 la 15 în așteptarea unei foi de concediu, sau a rețetei, dar nu am simțit decât recunoștința că sunt îngrijită, că am medici buni , astăzi pe lângă aceeași recunoștință simt nerăbdare, greață, amețeală, bufeuri, de toate. Vreau să scap, să ajung în mașină, apoi acasă și să mă prăbușesc în pat, poate să dorm puțin...

De fiecare dată înainte de a veni la Iași nu reușesc să dorm în noaptea de dinainte , dacă reușesc să dorm 4 ore și acelea cu greu...

Am întâlnit și o fată de pe tik tok la ale cărei live-uri mă mai uit în nopțile cu insomnie( și ea are cancer , metastaze, greu diagnostic), am povestit, am împărtășit experiențe, a mai trecut timpul ... Mă gândeam că dacă ar veni un om sănătos care crede că are probleme și ar sta doar 1 zi aici pe holurile spitalului oncologic, ar pleca zburdând , mulțumind lui Dumnezeu pentru viața pe care o are. Nimeni nu știe ce poți vedea aici, ce atmosfera grea, oameni pe targă, în scaune cu rotile, oameni fără păr, oameni verzi la piele, oameni disperați plângând pe la uși cu dosarul plin de foi neînțelese de ei, a căror traducere o așteaptă cu speranță de la medici...

E greu... dar mie îmi e mai puțin greu decât multora și pentru asta mulțumesc Celui de sus! 🙏🙏🙏

Vă cuprind oameni buni de peste tot și vă îndrum să scrieți pe o foaie toate lucrurile pentru care sunteți recunoscători , să mulțumiți pentru ele și să fiți fericiți pentru cele bune, înțelegători pentru cele rele, zâmbiti și TRĂIȚI! 🩷