Vindecă - ți Viața

„Bunătatea este o expresie naturală a iubirii atunci când mintea nu mai este dominată de judecată și frică.”
David R Hawkins

Preluat

"Este ușor să privim lumea și să simțim că așteptăm o salvare din umbre și din dărâmături. Dar Lumina nu este doar „acolo afară” așteptându-ne; ea se proiectează activ înainte, împingându-se direct în inima haosului. Uneori, lucrurile care „se clatină” sau se destramă în lumea noastră nu sunt sfârșitul poveștii - sunt doar rezultatul unei frecvențe puternice și răbdătoare care demontează tot ce este fals, astfel încât Iubirea Divină să-i poată lua în sfârșit locul."
Divine Love Sanctuary

„Integritatea este alinierea dintre ceea ce este adevărat în interior și ceea ce exprimăm în exterior.”
David R Hawkins

Știi care este unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care le poate trăi un om? Momentul în care nu își mai dorește cu disperare nimic. Momentul în care în mintea lui este liniște. În sufletul lui este liniște. În viața lui este liniște. Momentul în care nu mai aleargă după validare, după confirmări, după aprobarea celorlalți. Nu mai încearcă să demonstreze nimănui cine este, cât valorează sau cât de bun este. Momentul în care se uită în jur și înțelege că viața pe care o trăiește este o alegere. A lui. Nu a părinților. Nu a societății. Nu a oamenilor care au încercat să îi spună cine ar trebui să fie și cm ar trebui să trăiască. Este acel punct în care munca pe care o faci nu mai este o obligație. Nu mai este ceva ce trebuie să faci ca să supraviețuiești. Devine ceva ce faci cu drag, cu sens și cu bucurie. Devine o expresie a cine ești.
Este momentul în care renunți la control și poate că asta este una dintre cele mai mari lecții ale vieții. Să înțelegi că nu poți controla oamenii. Nu poți controla timpul. Nu poți controla viitorul. Nu poți controla felul în care alții te văd sau te aleg. Poți controla doar cine alegi să fii tu în fiecare zi. Iar când înțelegi asta, începi să te bucuri de ceea ce există deja în viața ta și de ceea ce vine spre tine. Nu mai forțezi. Nu mai alergi. Nu mai împingi lucrurile să se întâmple. Le lași să vină.
Pui capul liniștit pe pernă seara și adormi cu conștiința împăcată. Știi că ai făcut tot ce ai putut în ziua respectivă. Știi că ai fost corect. Știi că ai încercat să lași în urma ta măcar puțin mai mult bine decât ai găsit. Și este suficient. Nu mai aștepți nimic de la nimeni, nu pentru că ai devenit rece sau indiferent, ci pentru că ai înțeles că responsabilitatea fericirii tale nu aparține nimănui altcuiva.
Nu mai aștepți să vină cineva să te salveze. Nu mai aștepți să apară persoana perfectă, momentul perfect sau contextul perfect. Începi să creezi tu pentru tine viața pe care ți-o dorești, în ritmul tău, în felul tău și în timpul tău.
Da, au existat momente în care mi-am dorit anumite lucruri pentru mine. Au existat vise, dorințe, planuri și imagini despre cm ar trebui să arate viața mea. Iar apoi, pe măsură ce am crescut și am înțeles mai profund cine sunt, am realizat că drumul meu este diferit.
Nu mai bun. Nu mai rău. Doar diferit.
Am înțeles că nu toți oamenii sunt meniți să urmeze același traseu. Nu toți sunt aici pentru aceleași experiențe. Nu toți au aceleași lecții de învățat. Uneori, maturitatea înseamnă să accepți că viața ta nu trebuie să semene cu a altora pentru a avea valoare. Am ales conștient să nu experimentez anumite lucruri. Nu din frică. Nu din lipsă. Ci pentru că am simțit că drumul meu mă cheamă în altă direcție. Cumva, încă de mică, am avut senzația că în povestea familiei mele există ceva ce trebuie să se încheie odată cu mine. Un tipar. O rană. O poveste care s-a repetat generație după generație. Și poate că fiecare neam are, la un moment dat, un om care alege să privească lucrurile diferit. Un om care se oprește și spune: „Până aici.” Un om care nu mai transmite mai departe ceea ce l-a rănit. Un om care transformă durerea în conștientizare. Un om care alege libertatea în locul repetiției. Iar când începi să înțelegi care este rolul tău în această viață, multe întrebări încetează să mai doară. Nu pentru că primești toate răspunsurile, ci pentru că nu mai ai nevoie de ele. Dintr-odată, totul începe să aibă sens. Și acolo, în acel spațiu în care nu mai lupți cu viața și nu mai lupți cu tine, găsești poate cel mai mare dar pe care îl poate primi un om: liniștea.
Liniștea de a fi exact acolo unde trebuie să fii.
Liniștea de a fi exact cine ai venit să fii. Și liniștea de a ști că, indiferent ce va veni mâine, tu ești deja acasă în tine.

-Luana Heiberger-

"Fiecare face, de fapt, tot ce poate mai bine cu ceea ce are la dispoziție în acel moment. Întreaga viață evoluează către propria ei perfecțiune.”
David R Hawkins— Letting Go Guided Journal

Each new day is a blessing. Let go of worries and be grateful for all the in your life. 💫 😇

Singurul tiran pe care îl accept în această lume este vocea tăcută din interiorul meu.

-Gandhi