Baby Spa

Cu răbdare, repetiție și bucurie, progresul vine firesc.

În apă, fiecare pas făcut în ritmul copilului construiește ceva mai important decât o abilitate: încrederea. Cu răbdare, repetiție și bucurie, progresul vine firesc.

Relația cu apa se construiește prin siguranță și încredere.

Mai vreau o dată!

„Încă o dată!” poate fi una dintre cele mai importante replici ale copilăriei.

În apă o vedem permanent: aceeași intrare, aceeași jucărie, aceeași deplasare spre margine, aceeași mișcare. Pentru adult poate părea că nu se întâmplă nimic nou.

Pentru copil, însă, fiecare repetare este puțin diferită.

Corpul anticipează mai bine mișcarea. Creierul recunoaște situația. Răspunsul devine mai sigur. Iar ceea ce la început necesita multă atenție începe, treptat, să devină familiar.

Repetiția nu înseamnă că am rămas pe loc.
Repetiția este felul în care copilul construiește o abilitate.

De aceea, în educația acvatică nu avem nevoie să inventăm permanent exerciții noi ca să „ținem copilul ocupat”.

Uneori, progresul arată exact așa:
„Mai vreau o dată.”

Salvează postarea pentru următoarea lecție de înot.
Și trimite-o unui părinte care are un copil la început de drum în apă.

Pentru copil, joaca este una dintre cele mai firești forme de învățare. Prin joc, copilul explorează apa, își descoperă corpul, își exersează echilibrul și coordonarea și, mai ales, capătă treptat încredere.

Gândul săptămânii: În apă, joaca nu este doar joacă.

Uneori, după o ședință de educație acvatică, părintele poate avea impresia că cel mic „nici măcar nu a înotat atât de mult”.

Dar în apă, efortul nu se măsoară doar în lungimi de bazin.

• Apa opune rezistență mișcării.
Fiecare deplasare a brațelor și picioarelor se face împotriva rezistenței apei. Chiar și mișcările care par mici sau ușoare presupun activarea mai multor grupe musculare.

• Corpul face permanent ajustări pentru echilibru.
Pe uscat avem un suport stabil. În apă, corpul se află într-un mediu instabil, iar copilul trebuie să-și adapteze continuu postura și poziția.

Creierul procesează simultan informații vestibulare, vizuale și proprioceptive pentru a afla unde se află corpul și cm trebuie să se miște.

• Respirația devine și ea o abilitate care trebuie coordonată.
Copilul învață când să inspire, când să expire, cm să expire în apă și cm să sincronizeze respirația cu mișcarea.

• Iar toate acestea înseamnă și efort neurologic, nu doar muscular.

În timpul unei ședințe, copilul învață permanent: anticipează, își adaptează mișcările, își controlează corpul, reacționează la schimbarea poziției și construiește treptat noi automatisme motorii.

De aceea, un copil care a plutit, s-a scufundat, și-a căutat echilibrul, a făcut bule, s-a deplasat și s-a jucat în apă poate să fi depus un efort considerabil chiar dacă nu a înotat multe lungimi de bazin.

În educația acvatică, mai mult nu înseamnă neapărat mai bine.

Durata și intensitatea activității trebuie adaptate vârstei, nivelului de dezvoltare și răspunsului fiecărui copil.

Pentru că scopul nu este să îl obosim. Scopul este să-i oferim suficientă provocare încât să învețe, dar suficientă siguranță și plăcere încât să vrea să se întoarcă în apă.

Uneori, tocmai momentul în care își pierde echilibrul este momentul în care învață cel mai mult.

Ce învață creierul copilului când își pierde echilibrul în apă?

Mai mult decât pare.

În apă, corpul copilului primește permanent informații noi: unde sunt brațele și picioarele, în ce direcție se mișcă, cm se schimbă poziția capului și ce trebuie să facă pentru a-și recăpăta stabilitatea.

Când își pierde pentru o clipă echilibrul, creierul trebuie să integreze rapid informațiile vestibulare, proprioceptive și tactile și să găsească un răspuns motor potrivit.

Așa se exersează, treptat:
• orientarea corpului în spațiu
• controlul postural
• coordonarea mișcărilor
• adaptarea la situații noi
• capacitatea de a-și recâștiga echilibrul

De aceea, în educația acvatică, nu încercăm să prevenim fiecare mic dezechilibru. Într-un mediu sigur și sub supraveghere, îi oferim copilului ocazia să descopere singur cm să răspundă.

Uneori, tocmai momentul în care își pierde echilibrul este momentul în care învață cel mai mult.