Lady Cozac

Unul dintre lucrurile pe care le-a făcut toată viața, dincolo de a-și preda materia, a fost să-i încurajeze pe copii să învețe, să creadă în ei și să-și urmeze visurile cu curaj.

Asta a făcut mama. Și am realizat cu adevărat amploarea impactului ei abia anul acesta, când și-a încheiat cariera în învățământ și i-am auzit foștii ei elevi vorbind despre ea.

Brusc am realizat că am crescut cu ideea asta în fiecare zi. Și se vede atât de clar când mă uit în urmă la lucrurile pe care le-am construit. Iar astăzi, când mă uit la lucrurile pe care le-am construit, realizez că ceea ce le leagă nu sunt plannerele, organizarea și, de fapt, nici măcar obiceiurile.

Sunt visurile oamenilor.

Și în povestea asta este la fel de prezent și tata. Dacă mama ne-a suflat în aripi să ne urmăm visurile — mie, surorii mele și atâtor generații de elevi — tata ne-a îndrumat, prin exemplu și prin felul în care ne-a crescut, spre obiceiuri sănătoase.

Mi-am dat seama că aceste două direcții se împletesc astăzi în cartea la care lucrez.

Formată fiind ca jurnalist, am simțit nevoia să o ancorez bine științific. Am studiat enorm, am citit, verificat, scris și rescris, întrebându-mă mereu ce ar putea fi cu adevărat folositor pentru omul care o va citi.

Dar cartea pornește de la o întrebare foarte simplă: Obiceiurile tale îți susțin visurile?

De multe ori ne gândim la obiceiuri ca la lucruri „bune” pe care ar trebui să le facem astăzi ca să ne fie bine cândva.

Dar poate că putem începe cu finalul în minte.

Care este visul meu? Și ce obiceiuri pot alege astăzi care să mă ducă, puțin câte puțin, mai aproape de el?

Am început să scriu cartea din nevoia de a pune pe hârtie tot ceea ce am învățat, într-un proces de claritate interioară. Dar, pe măsură ce lucram la ea, mi-am dat seama cât de mult din ceea ce fac astăzi se sprijină pe ce am primit de la părinții mei.

La început nici nu mi-am văzut darurile. Apoi le-am văzut, dar nu știam ce voi face cu ele.

Până când piesele au început să se lege și am simțit cu toată ființa că acesta este drumul meu.

Astăzi duc mai departe darurile părinților mei, dar nu cm au făcut-o ei.

Le duc mai departe în felul meu 🤍

Tu ce daruri duci mai departe?

Suntem mai atenți când ne alegem apa pe care o bem, dar o neglijăm pe cea cu care ne spălăm. Nu ne gândim dacă este cu adevărat cea mai bună pentru pielea și părul nostru.

Și acum îmi dau seama că am trecut cu vederea momentele în care simțeam pielea că mă „strânge” după ce mă spălam. Ca soluție, de obicei, căutam o cremă mai bună sau un alt produs de îngrijire.

Asta până să aflu de SHIFT Romania || Where showers meet skincare 😍 Am realizat, cu atât mai mult cu cât locuiesc într-un oraș ca Bucureștiul, unde apa nu are calitatea pe care ți-ai dori-o, că pielea și părul sunt direct afectate de apa cu care ne spălăm.

Capetele de duș SHIFT Aroma au un filtru care reține impuritățile din apă, iar filtrul cu vitamine ajută la reducerea efectelor clorului și ale apei dure.

Mi-au atras atenția și rezultatele publicate de brand în urma unui studiu realizat pe 40 de femei: după patru săptămâni de utilizare au raportat o creștere a hidratării pielii cu 24%, iar 94% dintre participante au observat mai puține erupții acneice. Pentru roșeață, rezultatul comunicat a fost o reducere de 20% după 72 de ore.

Și un lucru la care pun pariu că nici tu nu te-ai gândit e cât de igienic de furtunul de la duș 😅

Într-un furtun obișnuit rămâne apă după ce terminăm dușul. Asta înseamnă că interiorul lui rămâne umed și e locul perfect în care să se dezvolte microorganismele. Sistemul lor e conceput astfel încât apa rămasă să fie evacuată după folosire, iar furtunul să rămână uscat.

Dar partea mea preferată rămâne probabil cea mai puțin "serioasă": capsulele cu arome - pentru zilele în care visezi la o baie lungă, dar ai timp doar pentru un duș. Știi ce zic? 😃

Revenind la obiceiuri, această minunată invenție te ajută să îmbunătățești, fără eforturi suplimentare ceva ce oricum faci în fiecare zi.

În concluzie, mulțumesc Mommy HAI App | Aplicatie gratuita pentru mame pentru evenimentele pe care le organizați și din care am plecat mereu cu informații valoroase. Adunați oameni și branduri minunate. Felicitări 🤗

Și acum sunt curioasă dacă știai de aceste produse și dacă le găsești cel puțin la fel de necesare cm le văd eu.

Pe multe dintre voi așa v-am cunoscut- nerăbdătoare și cu emoții, în pregătirea unuia dintre cele mai frumoase evenimente din viața voastră.

Prin Agenda de Nuntă am făcut parte, pentru puțin timp, din povestea voastră. Am creat-o ca să vă ajute să vă organizați mai ușor, dar mai ales să păstrați cele mai frumoase amintiri din procesul de organizare.

Unele dintre voi v-ați întors la ea când ați devenit nașe și ați făcut-o cadou altor viitoare mirese.

Pentru multe, următoarea etapă a fost Agenda de Sarcină.

Am trecut eu însămi prin două sarcini și am scris această agendă cu multă blândețe și cu dorința de a vă fi alături prin emoțiile și incertitudinile acestei perioade. Un loc în care să păstrați amintiri pe care, într-o zi, să le puteți răsfoi împreună cu copilul vostru.

Și Agenda de Sarcină a început, la rândul ei, să fie dăruită, de la o viitoare mamă la alta, către prietene, surori și alte femei dragi vouă.

Mai târziu, ne-am regăsit în plannerele și agendele pentru organizarea zilnică.

Asta e cea mai mare împlinire: să văd că povestea noastră nu s-a încheiat odată cu nunta sau cu următoarea etapă importantă. Pentru o parte dintre voi a continuat ani la rând.

Ați rămas parte din universul Lady Cozac, ați cumpărat produsele pentru voi, le-ați dăruit și le-ați recomandat mai departe.

Și așa, aproape fără să-mi dau seama, universul Lady Cozac a continuat să crească, cu fiecare dintre voi.

Am crescut atât de frumos împreună ❤️ de la momentele mari ale vieții până la zilele absolut obișnuite.

Iar printre cele mai dragi lucruri pentru mine rămân mesajele în care îmi spuneți că produsele v-au fost de folos, că le-ați păstrat cu drag peste ani și fotografiile pe care mi le trimiteți.

Fotografiile de la voi sunt, pentru mine, o mică fereastră spre locul în care creațiile mele își continuă povestea dincolo de atelierul Lay Cozac. Și nu cred că există bucurie mai mare pentru un creator decât să vadă cm lucrurile pe care și le-a imaginat și le-a construit ajung să fie iubite și să-și găsească locul în viața altcuiva.

Așa că trimiteți-mi în continuare poze ❤️

De partea visurilor voastre,
Alexandra

Ție ce produs ți-a deschis universul Lady Cozac? ✨

Uneori oamenii care ne schimbă perspectiva sunt în viața noastră de ani întregi.

Alteori îi întâlnim o singură dată.

M-am gândit la asta astăzi, pentru că cele trei femei pentru care sunt recunoscătoare joia asta au intrat în viața mea în momente foarte diferite și au rămas în ea în feluri foarte diferite.

Pe Simona Andrei o cunosc din 2007–2008. Am fost colege la Antena 1 și Antena 3, pe vremea când lucram ca reporter. Mai târziu, m-a invitat de mai multe ori la „Neața”. Pregătirea pentru acele apariții, în care trebuia să spun clar și într-un timp scurt ce fac, de ce fac și cm îi poate ajuta pe oameni ceea ce construiesc, m-a ajutat să-mi structurez mai bine propriile idei, metoda și direcția.

Pe Alina Donici o cunosc de aproximativ un an și ne-am întâlnit de mai multe ori. Este pentru mine un mentor valoros. Nu mi-a spus cm să fac lucrurile și nici încotro să merg. Mi-a pus întrebări, mi-a spus cm se văd lucrurile din perspectiva ei și, într-un moment în care aveam nevoie, mi-a amintit că eu sunt cea care a construit acest brand și că eu știu cel mai bine care este drumul meu. Apoi m-a întrebat simplu cu ce poate să mă ajute.

Iar pe Sonia Nichifor am întâlnit-o o singură dată și am vorbit de câteva ori la telefon până acum.

În întâlnirea noastră i-am povestit viziunea mea pe termen lung pentru Lady Cozac. A înțeles foarte repede ce vreau să construiesc și m-a încurajat să nu-i minimizez valoarea.

Poate părea puțin. Pentru mine n-a fost.

Conversația aceea a schimbat ceva în felul în care mă raportez eu însămi la ceea ce construiesc și, mai ales, în felul în care intru astăzi în discuțiile importante. M-a ajutat să nu mă mai micșorez.

Și poate că tocmai asta mi se pare atât de frumos când le pun astăzi pe toate trei în aceeași poveste.

Uneori ne știm de aproape 20 de ani. Alteori de un an. Iar uneori e suficientă o singură întâlnire.

Nu timpul decide cât de mult ne poate schimba cineva perspectiva.

Astăzi sunt recunoscătoare pentru toate interacțiunile care m-au format și m-au adus unde sunt.

Tu pentru ce interacțiune ești recunoscătoare astăzi? 🤍

Din toate comentariile și mesajele voastre de la postarea anterioară, mi-a rămas un gând care mă tot frământă.

Cred că este la fel de important să nu-i judecăm pe cei care nu se opresc.

Pentru că, în realitate, știm atât de puțin despre luptele pe care le duc oamenii de lângă noi.

Sunt momente în care propria viață ne cere aproape toată energia. Momente în care abia găsim resurse pentru noi. Alteori poate pur și simplu nu știm ce să spunem sau ce să facem în fața durerii altcuiva.

Și e în regulă.

În seara aceea am simțit cu toată ființa mea că eu eram „de serviciu”.

Dar nu cred că trebuie să ne oprim cu toții, de fiecare dată. Nici nu putem. Ar fi chiar absurd.

Poate că omul care astăzi a trecut mai departe va fi „de serviciu” pentru altcineva într-o altă zi.

Poate că e suficient să ne întrebăm: Eu pot acum?

Dacă pot, mă opresc.
Dacă nu pot, merg mai departe.

Fără vinovăție când răspunsul este nu.
Fără superioritate când răspunsul este da.

Cineva mi-a scris că au trecut 11 ani și încă își amintește de femeia care s-a oprit pentru ea ❤️

Iar asta este puterea gesturilor mici.

Nu știm ce și cât vor schimba, dacă vor rămâne peste ani, dar merită să încercăm. Și uneori, câteva minute din viața ta rămân ani întregi în viața altcuiva ❤️

Nu avem nevoie să fim cu toții „de serviciu” în același timp.

Doar să fim, pe rând, unii pentru alții. ✨

M-am gândit mult la întâlnirea asta după ce am plecat.

Nu pentru că am făcut ceva extraordinar. Tocmai asta este ideea.

M-am oprit, am pus o întrebare simplă, am ascultat și am ajutat cât am putut în momentul acela. Dar pentru femeia din fața mea, simplul fapt că cineva s-a oprit a însemnat enorm.

Cu toții am avut momente grele. Momente în care viața a fost atât de dură, încât abia ne-am găsit puterea să continuăm. Și, într-un fel sau altul, am avut oameni care ne-au ajutat să mergem mai departe.

Tot ce am făcut, am făcut cu oameni.

Când lacrimile s-au mai potolit mi-a spus că sunt frumoasă și apoi și-a cerut scuze că e ciufulită. I-am spus să stea liniștită, că nici eu când plâng și sunt disperată nu am părul bine pieptănat și nu sunt machiată. 😄

Și așa ne-am despărțit râzând.

Darul pe care l-am primit eu din întâlnirea asta a venit la final, când am întrebat-o cm o cheamă: Dana.

Pe mama mea o cheamă Elena, dar de când era mică toată lumea a strigat-o Dana. Dintre toate numele din lume...

Este genul acela de coincidență care îți face pielea de găină și-ți dă senzația că poate chiar tu erai „de serviciu” astăzi.

Poate că nu putem schimba viața unui om în câteva minute. Dar putem să nu trecem unii pe lângă alții fără să ne vedem.

Când s-a oprit ultima dată cineva pentru tine exact când aveai nevoie?