Alina Delcaru

Uneori, cariera iti cere să te rupi în două, sa renunți la tine însuți…

Eu am simtit asta in aceasta zi despre care pot vorbi abia acum, după două luni.

În ziua în care a murit bunica mea eram la Chișinău, la conferința Sisters Forum. Și, cu durerea aceea în suflet, am urcat pe scenă.

Am rugat publicul să nu mă aplaude. Doliul era prea proaspăt, iar aplauzele ar fi fost prea mult pentru mine.

Nu exista un avion spre casă decât peste câteva ore. Eu eram deja acolo, în fața unor femei care plătiseră un bilet ca să mă vadă și cărora le promisesem că voi avea ceva valoros de oferit.

Așa că le-am oferit tot ce am putut în acea zi.

Cum urci pe scenă și îți faci treaba când tocmai ai pierdut un om pe care îl iubești?

Nu urci tu.

Urcă trupul tău. Vorbește, zâmbește, își amintește ce are de spus și duce totul până la capăt.

Iar tu te ghemuiești undeva, foarte mică, înăuntrul tău, și continui să jelești.

Mi-am încheiat discursul cu o rugăciune. Apoi am plecat direct spre aeroport, ca să ajung la căpătâiul femeii care m-a crescut și mi-a schimbat scutecele.

Dacă nu v-aș fi spus această poveste, probabil nu ați fi știut niciodată că, în spatele unui costum scump și perfect călcat, se afla un trup care suferea.

Asta este marea megie pe care o putem face noi oamenii: ne ascundem durerea. O ascundem ca sa ne facem treaba. Să ne respectăm promisiunile. Să mergem înainte, chiar și atunci când ceva din noi a rămas în urmă.

Dar poate că durerea nu trebuie ascunsă de fiecare dată.

Poate că, uneori, are nevoie să fie văzută. Eu o las aici…

Jaqueline Cristian își amintește prima micropigmentare realizată acum patru ani și vorbește despre ceea ce a contat cu adevărat pentru ea: forma, culoarea și felul în care sprâncenele au făcut-o să se simtă.

Micropigmentarea i-a simplificat rutina și i-a oferit confort atât în timpul competițiilor, cât și în viața de zi cu zi.

Iar după patru ani, s-a întors pe patul meu de lucru.

La final îți arăt primele imagini cu noua ei micropigmentare, imediat după procedură.

Pentru Jaqueline Cristian, micropigmentarea nu înseamnă doar sprâncene frumoase.

Înseamnă să intre pe teren fără grija machiajului. Să se simtă bine în fața camerelor. Să câștige timp în fiecare dimineață și să știe că forma sprâncenelor rămâne potrivită indiferent cât de solicitantă este ziua ei.

După experiența de acum patru ani, Jaqueline a ales din nou micropigmentarea.

Privește reelul până la final pentru a vedea rezultatul proaspăt. Curand voi posta si un reel cu rezultatul vindecat.

Prima dată i-am micropigmentat sprâncenele acum patru ani.

Astăzi, Jaqueline s-a întors pentru o nouă micropigmentare și mi-a povestit ce au însemnat sprâncenele pentru ea în tot acest timp.

O rutină de beauty mai scurtă. Mai puține griji. Mai multă încredere, atât pe teren, cât și în viața de zi cu zi.

La finalul reelului vezi noul rezultat, imediat după procedură: o formă și o culoare create special pentru fizionomia ei.

Da follow paginii mele daca vrei sa vezi si rezultatul vindecat.