Iulia Mardare - skincare & makeup trainer

Machiajul în nuanțe de maro e unul dintre cele mai nedrept subestimate tipuri de machiaj. Multă lume îl bagă repede în categoria “safe”, “clasic”, “nimic special”.
Și totuși, dacă te uiți bine la galeria asta, vezi exact contrariul.

Maroul poate fi extrem de elegant, extrem de senzual sau foarte soft, în funcție de cm îl construiești. Poate fi purtat la un eveniment de firmă, la banchet, la cununia civilă, de o mireasă, de o domnișoară de onoare sau de mama miresei, fără să simți nicio secundă că porți “același machiaj”.
Poate fi mat, satinat, lucios, cu glitter fin, cu eyeliner clar sau cu margini pierdute frumos în piele. Poate fi mai închis, mai aerisit, mai smokey sau mai delicat, în degrade. Poate să dea profunzime ochiului fără să îl încarce și poate să arate rafinat fără să fie deloc plictisitor.

Și mai e ceva ce îmi place mult la gama asta de nuanțe: felul în care se adaptează irisului. Pe un ochi albastru, verde, gri, căprui sau hazel, maroul poate să facă lucruri foarte diferite. Poți să scoți în față căldura ochiului, tonurile de miere și chihlimbar, sau dimpotrivă, poți să faci irisul să pară mai rece, mai clar, mai “sticlos”, din genul acela de privire de la care nu prea îți vine să te uiți în altă parte.

La fel și pe buze.
Merge superb cu nuanțe maro pentru un efect monocromatic, foarte coerent și chic. Merge cu nude-uri apropiate de culoarea naturală a buzelor, dacă vrei ceva elegant și purtabil. Dar la fel de bine suportă și un roșu mat sau lucios, pentru acel efect de buze cărnoase și ochi definiți, care schimbă instant toată energia machiajului.
Pe scurt, machiajul maro nu e “varianta cuminte”. E una dintre cele mai versatile, inteligente și frumoase direcții de machiaj, dacă știi ce faci cu ea.
Dacă vrei, lasă-mi în comentarii cifra lookului care te atrage cel mai tare, iar dacă simți că ai nevoie să îți spun ce tip de machiaj maro te-ar avantaja pe tine, scrie-mi în mesaj și îl gândim împreună. Iar dacă îți plac postările de genul ăsta, urmărește-mă — aici nu arăt doar machiaje, ci și de ce funcționează ele.

Eyelinerul nu e un pas obligatoriu în machiaj.
Știu că multe cliente îl cer pentru că li se pare că „ridică ochiul” sau că face machiajul mai elegant, dar în realitate nu funcționează așa pe orice pleoapă.
Sunt ochi pe care un eyeliner ascuțit îi alungește superb. Le dă direcție, intensitate, un aer mai grafic și mai sigur. Dar sunt și pleoape pe care aceeași linie le poate închide, le poate trage în jos sau poate face machiajul să pară mai greu decât este..
De multe ori prefer un eyeliner pierdut, estompat, care se continuă în umbră și nu taie pleoapa atât de dur. Alteori prefer o linie foarte clară, dacă ochiul o susține. Și sunt cazuri în care îl evit complet, fiindcă machiajul arată mai bine fără el.

În pozele astea sunt mai multe direcții de eyeliner, de la linii mai precise până la variante mai pierdute. Nu le văd ca modele de copiat, ci ca exemple de alegeri diferite pentru ochi diferiți.
Până la urmă, eyelinerul bun nu e cel mai vizibil sau cel mai perfect trasat. E cel care ajută privirea.
Pentru programări la machiaj, îmi poți scrie în privat.

Machiajul ăsta e un exemplu bun de „vreau ceva purtabil, dar să nu fie banal”.
Pe pleoapa mobilă, machiajul rămâne într-o zonă destul de sigură: maro, cupru, lumină pe pleoapă, colț extern mai intens.
Dar accentul mov-roz de jos schimbă toată povestea.
Și asta îmi place mult la genul ăsta de machiaj: nu trebuie să pui culoare peste tot ca să se vadă că ai făcut ceva diferit.
Uneori o linie sub ochi, pusă unde trebuie, e suficientă cât să scoată machiajul din „frumos, dar l-am mai văzut”.

Lecția:
Nu trebuie să pui culoarea pe toată pleoapa ca să ai un machiaj interesant.
Uneori e suficient să o pui:
* sub ochi;
* în colțul intern;
* pe linia apei;
* sau doar ca tranziție fină într-un machiaj altfel neutru.

Culoarea nu trebuie să te sperie. Trebuie doar să aibă locul ei.
Salvează ideea asta pentru data viitoare când vrei un machiaj purtabil, dar nu încă unul maro-bej-cuminte.

Machiaj de seară nu înseamnă să pui tot ce ai pe față. 😁
În machiajul ăsta, ochii duc toată povestea.
Avem metalic pe pleoapă, negru unde trebuie să dea formă, puțină căldură în pliu și lumină cât să nu devină totul greu.
Dar restul feței rămâne mai calm.
Tenul nu e sufocat, buzele nu se bat cu ochii, iar sprâncenele susțin expresia fără să devină personajul principal.
Asta mi se pare important la un machiaj mai intens: să știi unde apeși și unde te oprești.
Fiindcă un fard metalic, singur, nu face machiajul. Structura din jurul lui îl face să arate intenționat, nu doar strălucitor.
Salvează ideea asta: la un machiaj de seară nu trebuie să fie totul mult ca să fie suficient.

Am vrut să pun 22 de poze.
M-a oprit aplicația la 10. Poate mai bine. 😁
Același chip. Aceiași ochi. Aceleași trăsături.
Dar 10 lookuri care nu spun deloc același lucru.
Unele sunt soft, altele mai colorate, altele mai dramatice, mai retro, mai feminine, mai reci, mai calde, mai cuminți sau mai cu tupeu.
Și fix asta voiam să arăt: una dintre cele mai mari capcane în machiaj este „mie doar așa îmi stă bine”.

Da, există lucruri care avantajează. Există forme, proporții, intensități și culori care trebuie gândite.
Dar de aici până la „eu port doar maro”, „mie nu-mi stă cu ruj puternic”, „eu nu pot eyeliner”, „eu nu pot culoare” e cale lungă.
Uneori nu fața e limitată, ci felul în care ne-am obișnuit noi să o privim.
Machiajul nu ar trebui să te bage într-o singură variantă de tine. Ar trebui să îți arate câte variante poți avea, fără să încetezi să fii tu.

Pentru genul ăsta de explicații despre machiaj — nu doar poze, ci și logica din spatele lor — rămâi pe aici.

Un eyeliner poate să aibă tupeu, să fie clean și feminin, retro sau soft rock. Și da, tot eyeliner este. 😁

În pozele astea, linia neagră e elementul comun. În rest, machiajele nu spun deloc aceeași poveste.

Pentru că stilul nu vine doar din codiță. Vine din grosimea și direcția ei, dar și din piele, buze, sprâncene, păr, haine, accesorii și felul în care este purtat tot look-ul.

Aici se vede foarte bine diferența dintre a ști să trasezi un eyeliner și a ști să îl integrezi într-un machiaj.

Nu iau o codiță și o mut de pe o față pe alta. Mă interesează ce rol trebuie să aibă în imaginea întreagă: să conducă machiajul, să îi dea structură sau doar să completeze discret restul.

Urmărește-mă dacă vrei să vezi nu doar machiaje diferite, ci și ce anume le face să funcționeze.

Machiajul de mireasă nu înseamnă automat roz pal, gene și mult iluminator. Sau poate însemna și asta — dar nu pentru toate. 😁

Toate femeile din pozele astea sunt mirese. Și totuși nu am încercat să le fac să arate la fel.

La una am păstrat privirea foarte luminoasă și machiajul aproape diafan. La alta a fost nevoie de mai multă structură în jurul ochilor. Uneia i se potrivea un ten foarte proaspăt, alteia puțin mai mult contrast și definire.

Machiajul de mireasă trebuie să reziste, să arate bine în lumină naturală, în poze, de aproape și după multe ore. Dar, înainte de toate, trebuie să îi aparțină femeii care îl poartă.

Nu vreau să te uiți la pozele de la nuntă și să vezi „un machiaj de mireasă”. Vreau să te vezi pe tine, doar mult mai bine pusă în valoare.

De asta nu copiez o poză de inspirație bucată cu bucată. Mă uit la trăsături, piele, rochie, coafură, stilul nunții și la cât machiaj te simți tu bine să porți. După aceea construim direcția.

Dacă urmează nunta ta și ai salvat zece machiaje care nu seamănă deloc între ele, trimite-mi 2–3 dintre ele. Îți spun ce element comun văd și ce direcție cred că ți s-ar potrivi.

Roz + galben nu spune aproape nimic despre cm va arăta, de fapt, machiajul. 😁

Pe același chip, cu aceeași formă și aceeași culoare a ochilor, au ieșit două machiaje care nu seamănă aproape deloc.

În primul, rozul conduce tot. Galbenul luminează, iar florile aplicate îi dau textură și îl duc într-o zonă mai decorativă, aproape de poveste.

În al doilea, am mutat rozul sub ochi, am pus galbenul foarte curat în colțul intern și am adăugat negru în exterior. Aceleași culori, dar dintr-odată machiajul devine mult mai grafic și mai intens.

De aici vine o lecție foarte importantă: nu doar culoarea contează. Contează unde o pui, cât folosești, ce culoare lași să conducă și cu ce îi dai structură.

De asta „vreau roz cu galben” este doar începutul. Restul îl construiește make-up artistul în funcție de efectul pe care vrea să îl obțină.

Ai o poză de machiaj salvată și nu știi exact ce te atrage la ea? Trimite-mi-o în mesaj și îți spun ce element face, de fapt, diferența și cm ar putea fi adaptat pentru tine.

Machiajul ăsta pare simplu. Nu e. 😁

În toate pozele, machiajul e soft, dar nu șters.

Ochii sunt definiți cât trebuie, lumina e pusă unde deschide privirea, pielea rămâne vie, iar blush-ul și buzele merg în aceeași direcție.

Nu vreau să vezi separat fardul, blush-ul și rujul. Vreau să te uiți la față și să zici: „arată foarte bine”, fără să îți sară un singur element în ochi.

Asta e partea grea la un machiaj discret: să existe suficientă structură cât să schimbe fața, dar să nu pară încărcat.

Și „natural” nu înseamnă același lucru pentru toată lumea. Pentru una înseamnă doar piele frumoasă și gene. Pentru alta înseamnă și puțină lumină, conturare și culoare.

Când spui „vreau ceva natural”, tu la care dintre variante te gândești de fapt?
Preferatul meu este ultimul, scrie-mi al tău care e? 1/2/3?

Portocaliul nu stă doar pe pleoapă. Schimbă tot machiajul.

Poate să facă pielea să pară mai vie, ochii mai luminoși și întregul chip mai cald. Dar poate să scoată și oboseala sau roșeața în evidență, dacă nuanța nu e aleasă bine.

În machiajele astea, portocaliul apare în forme diferite: cupru lângă maro, piersică lângă roz, ruginiu dus spre smoky sau doar puțină căldură care leagă ochii, obrajii și buzele.

Aici nu mă interesează doar să „se vadă portocaliul”. Mă interesează ce face el cu restul feței și cm pot să păstrez tot machiajul în aceeași poveste cromatică.

Salvează postarea pentru data viitoare când alegi automat maro, deși de fapt ai fi vrut ceva mai interesant.