Terapii Complementare.Reiki

Ți-ai făcut analizele și ai colesterolul mare. Până să intri în panică, pune-ți întrebarea: ți-a verificat cineva insulina? Pentru că aici e problema reală, nu acolo unde te uiți tu.

Majoritatea oamenilor vin cu analizele și spun: „am colesterolul 260, LDL 170, trebuie să fac ceva”. Și da, trebuie… dar nu unde crezi. Pentru că, în foarte multe cazuri, colesterolul NU este cauza, ci doar un efect. Efectul a ceva mult mai profund: insulinorezistența. Adică acea situație în care organismul tău produce insulină în exces, ani de zile, fără să știi. Și aici apare problema mare: glicemia poate fi perfect normală și tu să ai deja o dereglare metabolică serioasă. De aceea, dacă ți-ai făcut doar glicemia și ți s-a spus că e „bună”, să știi că asta nu înseamnă nimic. Ai nevoie de dozarea insulinei à jeun (pe nemâncate) și de calculul indicelui HOMA-IR, analize care îți arată dacă ai sau nu rezistență la insulină. Ar fi bine să dozezi și hemoglobina glicată, care îți arată cm a fost glicemia în ultimele 3 luni – pentru că poți să o ai normală în ziua recoltării, dar media să fie mare fără să fie surprinsă la analiză.

Pentru că insulina crescută face trei lucruri extrem de importante: îți blochează arderea grăsimilor, îți stimulează ficatul să producă mai mult colesterol și întreține inflamația din corp. Exact ce vezi în analize: LDL mare și proteina C reactivă crescută. Și atunci tu tratezi colesterolul, dar nu tratezi cauza. E ca și cm ai șterge apa de pe jos, dar robinetul e încă deschis. Dacă nu închizi robinetul, apa tot va veni. Iar robinetul, în cazul ăsta, este insulina.

De aceea, dacă ai exces de greutate, colesterol crescut sau inflamație în analize, următoarea întrebare nu este „ce pastilă iau?”, ci „cum stau cu insulina?”. Pentru că de acolo pleacă totul. Și partea interesantă este că soluția nu este complicată: nu începe cu medicamente, începe cu lucruri simple – scoți zahărul, scoți sucurile, reduci făina, mănânci mai rar și lași organismul să respire metabolic. Și atunci, fără să atingi direct colesterolul, începe să scadă. Pentru că ai tratat cauza.

Așa că, dacă ai analize cu colesterol mare, nu te opri acolo. Întreabă-te: „mi-am verificat insulina?”. Pentru că s-ar putea să fie cea mai importantă analiză pe care nu ai făcut-o niciodată. Iar corpul tău îți va mulțumi.

PILDĂ : SCLAVIA MODERNĂ IN DEMOCRAȚIE

"Într-o zi, un cal fericit și singur păștea iarba pe o câmpie.
Un bărbat a venit și i-a vorbit:
- Calule, dar ce cauți aici, singur, nu știi că au fost văzuți haite de lupi răpitori în nord?
- Mănânc. Nu ştiu nimic despre asta, răspunse calul.
- Dar e adevărat! Ești în pericol. De ce nu vii cu mine? Am o casă mare, iar afară sunt garduri de lemn care pot opri orice lup. Iarna am și căsuțe calde, pline de paie. Sunt și alți cai, ca tine. Am iesle pline iarbă, unde nici macar nu ar trebui sa te apleci, pentru că sunt la înălțimea gurii tale. O fac pentru binele tău.
Calul s-a lăsat convins și l-a urmat pe bărbat.
Odată ce au ajuns în acel tărâm al făgaduinței, care nu era altceva decât o fermă, calul a fost lăsat să intre. Totul era adevărat, nu putea intra niciun lup, ieslele erau pline și erau și alți cai ca el.
Calul a început să se uite în jur și a văzut că ceilalți cai aveau bucăți ciudate de fier, sub copite.
- Sunt folosite pentru a te împiedica să aluneci și pentru a-ți proteja copitele, a spus un cal, văzându-l intrigat.
- Interesant, acel om este foarte bun. Dar ce sunt acele obiecte ciudate, în jurul gâtului vostru?
- Ele servesc pentru a ne face să ne simțim mai bine în timp ce facem exerciții fizice, care ne mențin sănătoși.
- Ah, atunci omul ăla chiar trebuie să fie cu adevărat bun!
În timp ce spunea acestea, un alt cal, foarte bătrân, acoperit de noroi, l-a strigat:
- Tinere, vino aici, trebuie să vorbesc cu tine!
- Ce este, cal bătrân?
- Nu-i asculta, nu mai văd realitatea. Sunt convinși că totul servește să-i protejeze și să-i facă să se simtă bine.
- Și nu-i așa?
- Nu!
Toți am fost liberi odată. Omul acela ne-a convins că există o amenințare, ne-a propus o soluție și ni s-a părut buna și corectă.
- Dar gardul chiar ne protejează de lupi!
- Gardul este acolo pentru a ne ține înăuntru. Suntem prizonieri!
- Dar mâncare este din belșug, omul ăla ne dă fără să ceară nimic!
- Ne dă mâncare pentru că fără ea nu am putea lucra pentru el!
- Să muncim pentru el?
- Da, chiar cu acele obiecte în jurul gâtului, la care te-ai uitat mai devreme!
- Articolele de antrenament?
- Sunt ,,juguri", mușcăm de căpăstru. Și nu sunt pentru antrenament, ci să ne facă să lucrăm pământul și să cărăm lemne în spate!
- Doamne, acesta este iadul!
Dar de ce nu reacționează nimeni?
- Pentru că fiecare dintre acei cai nu au crezut ce ți-am spus eu.
Nici eu nu am crezut, cu ani în urmă. Nu era niciun lup prin preajmă, omul acela a vrut doar să ne înrobească. S-au obișnuit. Cu efortul, cu hamul, cu toate limitarile.
- Dar ceilalți cai care nu te cred nu văd că ai dreptate în fapte?
Nu văd că sunt prizonieri, că sunt sclavi?
- Nu, ei mai cred că există lupi, că gardurile îi protejează, că proprietarul este un filantrop care îi hrănește și îi face sănătoși și puternici cu ,,exercițiul fizic".
- Cum este posibil?
- Se numesc credințe, tinere cal. Dacă crezi cu fermitate în ceva ce ți-a fost ,,servit" treptat ca adevăr, nu te vei răzgândi în privința lui fără ca mintea ta să nu facă un efort și fără să poți recunoaște că ai greșit. Mințile acelor cai trebuie să fie în concordanță cu ceea ce ei consideră a fi adevăr. Recunoașterea unei greșeli necesită smerenie și deschidere, dar ei au mintea închisă și mândră, au prea multe temeri. Și astfel rămân sclavi fericiți, gândindu-se că într-o zi lupii vor dispărea și vor fi liberi să plece.
- O să-i conving că nu este așa.
- Îți vei pierde timpul. Subminează securitatea unei minți închise și singurul lucru pe care îl vei obține va fi condamnarea ei. Te vor considera nebun, chiar periculos. Mai bine gândește-te cm să părăsești această incintă, înainte ca frâiele să-ți frangă gura și greutățile să-ți îndoaie spatele. Când găsești o soluție, ia-mă și pe mine.
- Vrei să faci asta?
- Vezi și alți cai bătrâni aici? „Filantropul” ăla scapă de toți caii care nu-l mai pot sluji. După o viață de sacrificiu, aceasta este răsplata.
După acele cuvinte, calul sălbatic a început să lăcrimeze de disperare.
- Este inutil să plângi pentru ei, nu mai poți face nimic. Ceea ce este util este să scapi din sclavia asta mascată, terifiantă pe care ei o numesc ,,siguranță".
Și amintește-ți mereu, când ești în libertate, că cele mai periculoase cuvinte pentru cei liberi sunt: ​​O FAC PENTRU Binele TĂU!!! "
Preluare de pe Facebook.
Cu drag,
Dimitria Puchiu

Atunci când te lupți cu o stare proastă, o durere sau o dezamăgire:
1. Nu te opri. Nu te abandona. Nu îţi revii de la sine, încerci altceva. Nu funcţionează acel altceva, cauţi o altă soluţie. Căutarea este esenţială.
2. Ce funcţionează pentru alţii poate pentru tine nu funcţionează. Găseşte-ţi propriul ritm spiritual şi nu te enerva când ţi se pare că eşti pe dinafară: oriunde te duci, te índrepți tot către tine.
3.Nu te lăsa cuprins de panică dacă ce ţi-ai propus nu ți-a reuşit. Setează-ţi un obiectiv mai mic, dacă pe cel mai mare nu l-ai putut duce la bun sfârşit. Nu te motivează nimic? Acceptă acest lucru, dar nu rămâne în această stare: ieşi afară, sună pe cineva, fă o baie, citeşte ceva frumos, îmbrățişează pe cineva şi spune-i că îl iubeşti. Oferă-ţi şansa să te ridici din starea de panică.
4. Nu îți irosi puţinele resurse deja consumate cu gânduri despre ce ar fi trebuit să faci, cu vinovați care te-au adus în situaţia de acum. Singurul lucru care contează este să îți revii: de aceea, toate eforturile tale trebuie să fie doar despre iertare şi vindecare. Resentimentele nu te aduc la suprafaţă, ci te adâncesc în prăpastia minții.
5. Nimeni în afară de tine nu ştie ce simți şi ce gândeşti. Primeşte ajutorul oamenilor pe care îi simți plini de compasiune, dar nu uita că fără propria ta compasiune faţă de persoana ta, ei nu pot face mare lucru.
6. Fii blând cu rănile tale. Nu le mai jupui cu autocritică. Lasă-te să fii vindecat de tot ce ți se întâmplă şi ai răbdare cu tine.

✨❤️✨

CORPUL FIZIC, OGLINDA FIDELĂ A GÂNDURILOR

Când te vezi urât(ă) fizic înseamnă că îți ataci în permanență corpul. Înseamnă că în loc să colaborezi cu el, să-i mulțumești și să-l îngrijești, dai cu pietre în el și îl tratezi ca pe un dușman. Și atunci el, corpul, de ce te-ar ajuta? De ce s-ar vindeca? Pentru ca tu să-l lovești iar? Nu, el va ajunge să spună:
„Gata, nu te mai ajut doar pentru ca tu să mă rănești iar! Descurcă-te!. M-ai umilit, m-ai batjocorit, m-ai denigrat în fața străinilor și m-ai trădat, deși eu sunt cel care îți va rămâne alături pentru tot restul vieții. Eu sunt singurul tău tovarăș pe drumul vieții, singurul aliat, singurul prieten, singurul sprijin, și tot pe mine mă lovești? Tot pe mine mă distrugi criticându-mă într-una și găsindu-mi doar defecte? Eu trebuie să am grijă de tine sau tu de mine? Nu îți place de mine? Eu sunt tot ce ai acum. Pune osul și îngrijește-mă, iubește-mă, respectă-mă, și, astfel, mă voi vindeca, mă voi transforma. Nu îți place cm arăt? De ce mă pedepsești? Eu sunt imaginea ta fidelă. Nu aș fi urât dacă în mintea ta ar fi frumos, dacă gândurile tale nu ar fi pesimiste, dacă ai alege să vezi și partea frumoasă a vieții. Tu alegi să urăști, să critici, să fii cârcotaș. Tu alegi să vezi ce îți lipsește și nu ce ai. Tu alegi să îți trăiești viața fără niciun scop, fără niciun plan, fără nicio direcție clară.
De ce mă pedepsești pe mine? Pentru că sunt urât? Așa sunt gândurile tale! Sunt respingător pentru tine? Așa te vezi tu în interior; te respingi, de fapt, pe tine.
Războiul pe care mi l-ai declarat mie, corpului tău, este războiul pe care ți l-ai declarat pentru ceea ce ești în acest moment. E ca și cm îți distrugi mașina doar pentru că ai ajuns în altă parte decât ai fi vrut. Dar cine este șoferul? Eu sau tu? Eu, corpul, sunt mașina; tu ești șoferul. Sunt urât? Îți dai seama cât de prost conduci?
Vrei să mă schimb? Învață să conduci, învață să fii un șofer bun. Îngrijește-mă, hrănește-mă cu mâncare proaspătă, nu cu gunoaie. Alimentează-mă cu cel mai bun combustibil, nu mai fi zgârcit pentru ca apoi să te răzbuni pe mine.
Eu, corpul tău, sunt doat imaginea haosului și a dezintegrării tale interioare. Mă compari într-una cu alții, cu imagini care ție nu ți s-ar potrivi.
Chiar atât de puțin vrei să te cunoști?
E ca și cm te superi că mașina ta Dacia nu se comportă ca un Lamborghini, și atunci tot pe mine te răzbuni. Știi ceva? Cum mă vezi când te uiți în oglindă, așa ești tu în realitate! Ești supărat că te fac de râs în fața străinilor? Când ai făcut ultima oară ceva pentru mine, altceva decât să mă urăști? Și mai zici că ești inteligent? Nu, nu cu comportamentul ăsta! Un om deștept nu-și distruge mașina doar pentru că nu-i place cm merge. O repară, investește în ea, dar nu o distruge. Chiar nu realizezi că dacă mă neglijezi, mă batjocorești, mă distrugi, vei muri și tu? Tu chiar nu vezi că îți distrugi cu bună știință „mașina” care te duce prin viață? Un șofer care își iubește mașina o îngrijește, o repară, o respectă. Tu mă distrugi și te crezi inteligent.
Vrei altceva? Tratează-mă cu respect. Dacă mă distrugi, vei dispărea și tu!”.

De câte ori te vezi urât, gras sau foarte slab, bătrân, dizgrațios, amintește-ți că îți distrugi singurul aliat pe care îl ai de când te naști până mori.
Vrei altceva? Fii realist. Acceptă ce ai, lucrează cu ce ai, și nu-ți mai pierde vremea să îți dorești ce au alții.
Oamenii nefericiți își doresc într-una ce nu pot avea și îi consideră pe ceilalți favorizați.
Oamenii fericiți observă ce au, mulțumesc pentru ce au, nu se compară cu alții și se concentrează pe rezultate.

Totul este o alegere: fericire sau nefericire, deștept sau prost, inteligent sau nu.
Uită-te în oglindă, acceptă imaginea alegerilor tale de până acum, suflecă-ți mânecile și apucă-te de lucru. Că a te iubi nu este deloc o treabă ușoară.

Spor la lucrul cu tine!

Binețe, OM înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

În toate mitologiile lumii se vorbește despre „cei care veghează”, „cei care păstrează cunoașterea” sau „gardienii porților dintre lumi”. Dar ce păzesc, cu adevărat, aceste ființe?
Răspunsul: ADN-ul tău.
Mai precis, porțiunile latente, cele 97% care conțin codurile tale de ascensiune, memorie cosmică și acces la planurile superioare.
Cine sunt Gardienii? Entități interdimensionale, cu conștiință superioară, care operează din afara timpului liniar. Uneori percepute ca îngeri, arhangheli, ființe de lumină, strămoși solari sau conștiințe din alte sisteme stelare. Sunt cunoscuți sub diverse nume: „Paznicii Pragurilor” – în tradițiile esoterice, “ Anunnaki Albi” – în tăblițele sumeriene”, “Elohim” – în cabala, Programatorii de cod din Lyra” – în teoriile galactice. Ei nu intervin direct în liberul tău arbitru, dar veghează și blochează activarea haotică a codurilor ADN. De ce păzesc ADN-ul ? Pentru că un ADN activat într-o ființă nepregătită poate declanșa colapsul propriei conștiințe sau distorsionarea câmpurilor colective.”Gardienii asigură activarea treptată, în etape vibraționale, protecția codurilor împotriva manipulării artificiale, respingerea tentativelor de control prin inginerie genetică abuzivă.
Ce face ca un om să fie ‘observat’ de Gardieni? Gardienii nu răspund la rugăciuni, ci la rezonanță.
Ei simt: o creștere a frecvenței personale (prin iubire, cunoaștere, intenție pură), o activare conștientă a memoriei ancestrale, apariția unor chei genetice vibraționale în câmpul electromagnetic uman.
Când aceste semnale apar, Gardienii deschid „ferestre de activare” — momente speciale în viața unui om când ceva latent se aprinde
Lupta invizibilă: Protecția împotriva Invadatorilor Genomici
În planurile invizibile, ar avea loc o luptă tăcută. Unii spun ca există entități (cunoscute ca Arhonți, Paraziți de conștiință, Constructori întunecați) care încearcă: să modifice structura genetică prin frică, traumă, tehnologie invaziva, să preia controlul asupra porților ADN pentru a bloca evoluția umană. Eu as avea rezerve fată de aceasta zonă ultra oculta, pentru ca personal cred ca noi suntem cei mai mari dusmani ai nostri si nu … nu stiu ce entitati !
Gardienii sunt scutul dintre dezechilibre și esența ta reală. Legende uitate, adevăruri vii . Sabia de foc a Arhanghelului Mihail → simbol al frecvenței care taie interferențele din ADN. Dragonii albi din mitologia orientală, paznici ai codurilor genetice stelare. Stâlpii de lumină din viziunile mistice , câmpurile gardienilor care scanează activările. Toate culturile mari ne-au lăsat povestiri codificate despre Gardieni. Doar că nimeni nu le-a recunoscut… înainte . Atunci când începi să te întrebi cine ești cu adevărat, când nu mai crezi în iluzia că ești doar carne și oase, Gardienii încep să te asculte. Ei nu vorbesc în cuvinte. Ei acționează în sincronicități, vise, descărcări bruște de conștiință. Ei deschid ușile… când ești pregătit să pășești.

Pericolul suprem nu e niciodată Răul pe care îl vezi, care ţi se arată, pe care îl pricepi cm este.
Pericolul este Răul care a învăţat cm arată Binele, ştie să vorbească exact ca el, îi copiază conduita întocmai, pentru ca mai apoi să se poată arăta în toată plenitudinea sa distructivă.

Răul pe care îl vezi, care este maladiv, toxic, deşi nu îl vrei şi nu l-ai alege, poate fi înfrânt. Te poţi lupta cu el, greu, dar pentru că ştii cu ce te confrunţi, el nu are putere decisivă.

În schimb, Răul care se preface a fi Bun, cu o subtilitate imperceptibilă pentru cel care îşi doreşte, crede, cheamă Binele — acel Rău nu poate fi anihilat. Pentru că nu vei lupta cu el, îl vei vrea, vei lupta chiar pentru el, şi va triumfa. Aici, în această poveste, Binele a pierdut pentru că Răul a fost crezut pe cuvânt. Un cuvânt pe care l-a furat tenace de la Bine, l-a propovăduit drept fructul interzis, şi apoi l-a aruncat în lume, drept posibilitate de schimbare.

Răul adevărat, oricât de malefic ar fi, dacă este recunoscut şi privit în ochi, nu are putere în faţa Binelui. Nu poate izbândi. Dar Răul pregătit să înfrunte Binele după ce i-a furat din aparenţă, aceea este adevărata înfrângere a Binelui.

Şi nimeni nu poate fi sedus mai uşor de un Rău îmbrăcat în Bine decât omul care a aşteptat să fie Bine şi a fost doar Rău. Omul obosit să vadă faţa aceluiaşi Rău.

Sunt multe Rele pe lume, dar nu toate la fel. Doar Binele e singular, autentic, integru. De aceea, nu toate Relele ne lovesc la fel. Unele forme de Rău ne lasă cu sechele, dar în viaţă. Altele ne anulează complet, în timp ce mulţumim pentru ele.

De aceea, Binele poate triumfa doar dacă Răul este recunoscut, cercetat şi simţit cu privirea de dincolo de aparenţă. Pentru că şi Răul şi Binele pot arăta la fel, dar niciodată nu se vor simţi la fel: unul doar te distruge, celălalt te eliberează.

Sursa foto: tumblr